ASOCIAŢIA  FOŞTILOR  DEŢINUŢI  POLITICI

ŞI VICTIME ALE DICTATURII

DIN  ROMÂNIA

A.F.D.P.R.

ASSOCIATION  DES  ANCIENS  DETENUS  POLITIQUES  DE  ROUMANIE

FORMER  ROMANIAN  POLITICAL  PRISONERS  ASSOCIATION

Str.Mântuleasa nr.10, 030554 Bucureşti, sector 3, ROMÂNIA, tel.fax.3172317

 

                                                                                                                             Nr.56/12.03.2019

 

C ă t r e

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENAT

D-lui Preşedinte Călin Popescu Tăriceanu

 

Foştii Deţinuţi Politici şi deportaţii, în general, toţi beneficiarii D L nr.118/1990, sunt aceia care, prin lupta şi suferinţa lor, în vreme de restrişte, au salvat demnitatea acestui popor. În urmă cu 60-70 de ani, acestora, Statul Român le-a luat cu japca, libertatea, sănătatea, agoniseala şi multora – vieţile.

Schingiuiţi, bătuţi, înfometaţi, supuşi la munci silnice, lipsiţi de minime condiţii de igienă şi asistenţă medicală:

Noi am lucrat 5 ani la minele de plumb de la Nistru, Baia Sprie şi Cavnic.

Noi am lucrat 5 ani la Canalul Dunărea-Marea Neagră.

Noi am construit diguri de pământ în Balta Brăilei şi Delta Dunării.

Noi am construit canale de irigaţii în  Bărăgan.

Noi am tăiat stuf, iarna, cu picioarele în apă, la Gurile Dunării.

Noi am construit Barajul de la Bicaz şi marile combinate chimice de la Oneşti şi Borzeşti.

Noi am prestat munci agricole în orezării şi multe altele.

Peste tot am lăsat sute de morţi, îngropaţi meşeleşte în miez de noapte, ale căror morminte nu se cunosc.

Am sperat la începutul anilor 1990, în naivitatea noastră, într-o lege a lustraţiei. Dar nu a fost posibil. Lustraţi ar fi trebuit să fie cei care ar fi votat-o.

Am sperat într-o lege a desconspirării ofiţerilor de securitate care au făcut poliţie politică şi a colaboratorilor acestora. A fost atât de „mutilată”, încât nici autorul, Constantin Ticu Dumitrescu, nu şi-a mai recunoscut paternitatea.

Am sperat într-o lege a reparaţiilor morale şi materiale (vezi Legea nr.221/2009), care a fost votată în plenul Parlamentului şi promulgată de Preşedinţie, dar pe care, Curtea Constituţională a declarat-o ca neconstituţională, lovind-o în principalul articol 5, prin aceasta făcându-ne pe toţi, nevăzători şi lipsiţi de posibilităţi intelectuale. A vedea un paralelism între Legea nr.221/2009 şi D L nr.118/1990  care are doar caracter social şi viager, este de domeniul fanteziei.

Am sperat într-o replică constituţională, de această dată (vezi PLx 244/2011), dar şi de această dată am fost plimbaţi timp de 7 ani, prin faţa Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor, fiind trataţi cu un total dispreţ.

Constatăm neputincioşi, lucru  sesizat şi de Avocatul Poporului, în materialul depus la Parlament şi Guvern, în luna decembrie 2018, cum legiuitorii au tratat diferenţiat şi grosolan, diferitele categorii de luptători anticomunişti. Flagrant în detrimentul nostru!!!

Am sperat ca măcar acum, la 29 de ani după căderea comunismului, în anul Centenarului, având în vedere că Marii Făuritori ai Marii Uniri şi-au găsit sfârşitul lângă noi, în temniţele comuniste, dar nici de această dată, nu a fost să fie…

În ultimul an de zile, am constatat cu durere şi revoltă, cum foştii deţinuţi politici am ajuns bătaia de joc a unei clase politice care nu ne-a meritat. În anul Centenarului când s-au mărit pensiile, pensiile speciale, salariile, nimeni nu s-a gândit la noi.

În data de 2 aprilie 2018, i- am prezentat Ministrului Finanţelor Publice, d-l Eugen Orlando Teodorovici, situaţia în care ne aflăm. Mi    s-a cerut o paralelă, între legile revoluţionarilor (nr.42/1990, nr.341(2004 şi OUG nr.95/2015) şi D L nr.118/1990, în ideea de a nu diminua drepturile revoluţionarilor, ci de a ne aduce pe noi la nivelul acestora. Răspunsul a fost OUG nr.114/2018, care îngheaţă drepturile beneficiarilor de legi speciale, pe timp de 3 ani. În acest interval, din cauza vârstelor înaintate, a suferinţelor îndurate, numărul nostru se va înjumătăţi.  Este izbitor faptul că nici una dintre celelalte legi speciale, nu a cumulat atâtea suferinţe şi umilinţe de-a lungul întregii vieţi.

Am ajuns în situaţia în care, nici umilitorul D L nr.118/1990 nu este respectat.

Astfel:

  • după moartea soţilor, soţiile sunt obligate să plătească taxe şi impozite pentru casa şi terenul în care locuiesc, adică atunci când le este mai greu;
  • după moartea soţilor, soţiile urmaşe nu mai primesc medicamentele gratuite;
  • celor ce deţin teren arabil, li se refuză acordarea de medicamente gratuite;
  • cei care au suferit mai mulţi ani de temniţă, având o indemnizaţie mai mare, nu primesc biletul de tratament anual, fiind introduşi într-o grilă impusă de Ministerul Muncii şi Casa Naţională de Pensii Publice. În concluzie, cu cât ai suferit mai mult, cu atât eşti lipsit de acest drept;
  • ANAF constată, după 29 de ani, că pasă-mi-te, unii dintre noi au fost încadraţi eronat, obligându-i să restituie Statului Român, sume importante de bani. Considerăm că şi aceasta este o ruşine!;
  • În timp ce revoluţionarii primesc legitimaţii anuale gratuite pentru transportul în comun, deţinuţii politici şi deportaţii sunt chemaţi trimestrial, pentru a li se viza aceste legitimaţii. Şi aceasta, la vârste de 80-90 de ani;
  • Filialele judeţene ale AFDPR sunt evacuate din spaţiile deţinute pentru sedii, fără a li se oferi mai întâi, alte spaţii (motivul fiind: retrocedări, consolidări, modernizări);
  • Altor filiale li s-au impus taxe, impozite şi chirii, imposibil de suportat de către noi.

 

Considerăm că toate cele prezentate mai sus, demonstrează cu prisosinţă, ce am însemnat şi ce însemnăm noi, pentru întreaga clasă politică.

 

Notă: Anexăm prezentei, „Mic studiu comparativ”, solicitat de Ministrul Finanţelor Publice, d-l Eugen Orlando Teodorovici.

 

Preşedinte AFDPR

şi

Subsecretar de Stat

 

Octav Bjoza

 

 

Comments are closed.
Please click here for