NOTĂ

Luând act de apelul redactat la data de 27.05.2021 de o persoană din județul Constanța, Nicoleta Dumitrof, în numele unei părți a urmașilor foștilor deținuți politici, deportați, prizonieri etc., am luat decizia de a publica integral textul acestei scrisori – apel pe site-ul AFDPR.

 

CĂTRE : AFDPR ROMÂNIA 

                      ASOCIAŢIA FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI

ŞI VICTIME ALE DICTATURII DIN ROMÂNIA         

În atenţia : Domnului Preşedinte al AFDPR – Octav Bjoza

               și a COMITETULUI NAŢIONAL DE CONDUCERE AFDPR

CINE SUNTEM – FII ŞI FIICE, URMAŞI DE DREPT AI DUMNEAVOASTRĂ

Ne adresăm dumneavoastră în calitate de urmaşi (fii şi fiice) ai părinţilor noştri, foşti deţinuţi politic, strămutaţi, cu domiciliu obligatoriu, internaţi în spitale de psihiatrie, victime ale dictaturii comuniste, dar care au trăit nu cu atitudine de victime, ci dimpotrivă, de oameni demni, curajoşi, luptători şi iubitori de neam, țară, libertate, credinţă.

Ne adresăm dumneavoastră pentru că noi, cei care vă scriem aici, nu mai avem părinţi în viaţă, camarazii dumneavoastră nu mai sunt şi, în memoria a tot ceea ce au trăit, sacrificat, iubit şi clădit în această viaţă, vrem să vă fim aproape, exact aşa cum sună, simplu şi curat: ca fii şi fiice, ca urmaşi. Prin părinţii noştri, suntem de DREPT URMAŞI ŞI MEMBRI AI AFDPR, indiferent de orice lege scrisă, statut sau decizii emise de instituţii ale statului.

             CE NE DORIM – SĂ FIM ÎMPREUNĂ

Să clădim împreună, să ajutăm, să fim mai puternici, să ne asigurăm că tot ce aţi construit în 30 de ani nu se va pierde.

Nu putem fi simpatizanţi, simpatizant poate fi un vecin, un amic, un coleg, un străin. Noi nu „simpatizăm” pe foştii deţinuţi şi persecutaţi politic. NOI suntem fiii lor, NOI îi iubim, NOI vă iubim.

Da, nu suntem perfecţi, dar suntem URMAŞII DE DREPT şi ne dorim să fim în AFDPR – ACASĂ.

DE CE NE DORIM SĂ FIM ÎN AFDPR – pentru CONTINUITATE, MEMORIE, RECUNOŞTINŢĂ

Dacă fiecare dintre dumneavoastră nu puneaţi suflet, timp, energie şi bani chiar în acţiunile din aceşti ani, acum noi nu aveam cărţi, articole, institute, morminte, monumente, troițe… şi nici memorie… nici memoriile celor mai triste destine ale celor mai frumoşi tineri care aţi fost!

Pentru toate acestea suntem recunoscători şi nu ne va ajunge timpul să vă mulţumim.

Toţi cei pe care am avut onoarea să îi cunoaștem, ne-au spus acelaşi lucru: „niciunde în altă parte în viaţă nu au fost mai uniţi oamenii ca în închisori, nicăieri nu am mai întâlnit acel sentiment de unitate, de camaraderie – nicăieri oamenii nu au fost mai frați”. În închisori, în lagăre, în deportare, oriunde oamenii au suferit pe nedrept, cu cât au fost mai chinuiţi, cu atât au fost mai uniţi, mai altruişti, mai oameni. Tot din mărturiile dvs. de nepreţuit am învăţat că, în condiţiile acelea grele, toţi aveaţi o singură religie, o singură limbă, un singur crez, un singur ţel: lupta împotriva comunismului.

Probabil această UNITATE v-a ajutat să rezistaţi, v-aţi sprijinit unii pe alţii.

Nu îndrăznim să comparăm condiţiile şi timpurile, nimic. Încercăm doar să vă transmitem că şi noi ne dorim să nu fim dezbinaţi.

Concret, vă rugăm să vă consultaţi, să hotărâţi şi să aveţi amabilitatea de a ne transmite cât mai curând:

– cât de repede s-ar putea declanşa un Congres sau ce anume ar trebui întreprins pentru a putea să hotărâţi/ votaţi dacă doriţi sau nu să ne primiţi ca membri în AFDPR pe toţi fii şi fiicele, nu condiţionat de Decizia AJPIS/ ANPIS.

Tocmai, dacă cineva nu a primit Decizie favorabilă, trebuie sprijinit, susţinut să îşi găsească dreptatea. Aşa şi procedează unele/ unii dintre doamnele şi domnii Preşedinţi ai Filialelor AFDPR din diferite judeţe şi le mulţumim pentru empatie.

Punctul nostru de vedere: noi suntem urmaşi şi dacă ne raportăm la vreo lege şi dacă nu, suntem fii şi fiice şi dacă AJPIS emite Decizii favorabile şi dacă nu. Nu credem că veţi alege să mergeţi pe logica acelora despre care şi dumneavoastră spuneţi că ne discriminează şi ne neîndreptățesc. Aţi fost lângă noi, aţi fost fraţi cu toţi părinţii noştri, nu puteţi să fiţi parte la discriminare, la nedreptate. Poate sunt copii care NU îşi depun dosarul, nu vor drepturi. Asta nu le şterge statutul de copil – de urmaş şi pot veni lângă noi, lângă dumneavoastră, să luptăm împreună toţi pentru unul şi apoi toţi ca o mare familie pentru neuitarea sacrificiilor dumneavoastră.

O Asociaţie de acest tip credem că este o asociaţie a sufletelor care simt la fel despre un „trecut al lor şi al familiilor lor”. Apartenenţa la un grup care trăieşte pentru a cinsti memoria unor martiri nu ţi-o dă o lege , ci „sângele”.

În altă ordine de idei, nici măcar AJPIS, deşi emite Decizii de respingere, nu a ales să conteste calitatea de persecutat al părinţilor noştri. Vom cita din formularea AJPIS Constanța „(…) facem precizarea că NU SE CONTESTĂ CALITATEA DE PERSECUTAT POLITIC a tatălui contestatarului…”. Adică şi AJPIS recunoaşte că părinţii celor cărora le refuză drepturile au fost persecutaţi politic, dar, conform art. 14, sunt excluşi din Legea nr. 232/2020.

Ar mai trebui să conteze pentru dumneavoastră că, în întărirea a ceea ce susţinem – şi anume că e un articol abuziv, vin şi instanţele, care ne dau dreptate!!! Judecători cu coloană vertebrală, care au conştiinţă, ştiu istorie şi împart cu adevărat DREPTATEA! Cinste lor! „Nu am avut încredere, am presupus că, aşa cum merg toate în ţară, aşa vor „merge” şi instanţele. Am greşit – şi ne bucurăm să constatăm aceasta.

Am fost aruncaţi din lege, am fost sacrificaţi şi am tăcut, pentru că am înţeles să nu sacrificăm la rândul nostru pe cei ce erau prinşi în lege, chiar dacă a durut: părinţii noştri au fost condamnaţi prin noi, pentru a doua oară, pe nedrept. Dar, instanţele adevărate fac lumină şi ne dau soluţii favorabile, obligând AJPIS să reconsidere Deciziile de respingere cu unele de acceptare.

Orice ar fi, noi, copiii – cu sau fără decizii emise, ne-am cunoscut, ne-am împărtăşit durerile, amintirile despre părinţi și avem acelaşi gând, vis – şi anume să ducem memoria părinţilor mai departe şi vrem să fim toţi o echipă, nu vrem să fie nimeni exclus din această mare familie, a TUTUROR PERSECUTAŢILOR POLITIC.

Toţi sau niciunul! Toţi suntem copiii aceloraşi bravi camarazi ai dvs. Toţi suntem fraţi .Părinţii noştri au suferit LA FEL. Au mâncat aceeaşi „foame”, în acelaşi frig, au fost condamnaţi de aceleaşi Tribunale Militare conform aceloraşi articole din Cod Penal, au fost împreună în aceleaşi beciuri ale Securităţii, au muncit în mină, la Canal, au fost batjocoriţi de aceiaşi gardieni, au cântat împreună „Hristos a Înviat!” ani de zile în temniţele reci. De bătăi şi familii distruse, rămase acasă, nici nu mai vrem să amintim. Familii dezrădăcinate… aruncate în câmp, cu copiii în braţe, trăind în bătaia puştii… Crunt!

Cine nu a trăit aceste drame nu le poate înţelege.

Pentru că vom avea indemnizaţii, dorim să strângem cotizaţii mai mari raportat la valorile indemnizaţiilor şi astfel să facem doar evenimente sau lucruri bune pentru a nu se uita ce aţi trăit.

Un alt aspect pe care vă rugăm să îl luaţi în calcul la modul cel mai serios este că mulţi dintre noi avem domicilii la copii, în fapt. Adică, o adresă pe buletin / carte de identitate şi o alta de reşedinţă sau flotant la copii. Vă rugăm să ne permiteți să putem avea acces unde locuim, unde suntem în mai tot timpul anului, nu neapărat unde e adresa din act.

În speranţa că nimic din ce am scris nu v-a deranjat, asigurându-vă de tot respectul nostru, indiferent de răspunsul dumneavoastră, vă mulţumim pentru că SUNTEŢI!

Dacă nu aţi fi fost până acum, nu am fi fost nici noi şi nimic de aici înainte!

 

Cu Dumnezeu înainte!!! Sănătate şi toate cele bune!!!

O parte din urmaşi din toată ţara

Bucureşti, Caraș Severin, Neamţ, Slobozia, Craiova, Constanța - 27.05.2021

Comments are closed.
Please click here for