ASOCIAŢIA  FOŞTILOR  DEŢINUŢI  POLITICI
ŞI VICTIME ALE DICTATURII
DIN  ROMÂNIA
A.F.D.P.R.
ASSOCIATION  DES  ANCIENS  DETENUS  POLITIQUES  DE  ROUMANIE
FORMER  ROMANIAN  POLITICAL  PRISONERS  ASSOCIATION
Str. Mântuleasa nr. 10, 030554, Bucureşti, sector 3, ROMÂNIA, tel./ fax. 021-317.23.17

 

Centrala AFDPR                                                          Nr. 178/ 03.06.2021

 

COMUNICAT

 București, 3 iunie 2021: Asociația Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România – AFDPR invită copiii-urmași ai deținuților politici, deportați, prizonieri etc. să se înscrie fără rezerve în AFDPR, deoarece aceasta este asociația fondată de părinții lor.

Asociația Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România – AFDPR constată cu consternare apariția în spațiul public, în ultimul timp, a numeroase aprecieri de natură critică, referitoare la activitatea sa legată de situația copiilor-urmași ai deținuților politici, deportați, prizonieri etc., respectiv ai tuturor victimelor regimului totalitar comunist din țara noastră.

De aceea, prin prezentul comunicat, considerăm că se impun o serie de precizări, după cum urmează:

  • Încă de la înființare, din anul 1990, AFDPR a avut – și are permanent – în vedere ca, alături de cei care au avut de suferit în mod direct din cauza persecuțiilor comuniste, să fie reprezentați și apărați inclusiv copiii acestora. În acest sens, AFDPR a participat activ, cu diverse amendamente, la întregul proces legislativ ce a dus la adoptarea Legii nr. 221/2009, care prevedea reparații morale și materiale inclusiv pentru copiii victimelor regimului comunist „ilegitim și criminal”, iar această lege a fost promulgată și aplicată timp de mai bine de 6 luni, după care, la diverse presiuni politice și fără să fim vreodată consultați, CCR a declarat ca neconstituționale mai multe articole cu prevederi esențiale ale acestei legi.
  • Ulterior, în anul 2011 (prin PL-x nr. 244/2011, cu inițiatori de la PNL, proiect legislativ blocat de clasa politică, dezbătut în plen abia în 2017, apoi trimis pentru raport suplimentar la comisiile permanente ale Camerei Deputaților și care în prezent a primit punct de vedere negativ de la… Guvernul „liberal”), apoi printr-o serie de alte proiecte legislative, inițiate în 2012, 2014, 2018 (moment în care propunerea noastră a fost transmisă întregii clase politice) și 2019, AFDPR a avut ca scop și introducerea copiilor persoanelor persecutate politic în timpul regimului comunist, mai precis a copiilor noștri, în categoria beneficiarilor Decretului-Lege nr. 118/1990. Din păcate, toate aceste demersuri nu au avut nici sprijinul parlamentar necesar concretizării, nici sprijin mediatic sau de altă natură… nici măcar copiii-urmași nu au aflat de toate aceste demersuri susținute ale AFDPR, făcute în numele și în beneficiul lor! Dacă motivul pentru care inițiativele noastre legislative au fost respinse de clasa politică ar fi fost doar cuantumul indemnizațiilor, reamintim că am făcut propuneri de bun-simț și menite să simplifice procedurile, care vizau acordarea, pentru copiii-urmași, a unor indemnizații în sumă fixă, în procent de circa 50% din salariul minim brut pe economie. Se pare însă că motivele reale pentru care clasa politică a refuzat să ia în considerare propunerile noastre sunt mai multe și nu le discutăm aici.
  • Abia în anul 2020, destul de tardiv în ceea ce ne privește, s-a reușit primul demers ce a dus la finalizarea unei legi – și anume Legea nr. 130/2020 – prin intermediul căreia copiilor li s-a recunoscut suferința îndurată în timpul regimului comunist și, dacă îndeplinesc anumite condiții, să fie cuprinși în Decretul-Lege nr. 118/1990. Trebuie să recunoaștem aici meritul domnului deputat Adnagi Slavoliub, de la minoritatea sârbă, care a reușit să întrunească un larg consens politic pentru adoptarea acestei legi.
  • Este adevărat și că în această lege, în forma sa inițială, nu s-au regăsit în totalitate punctele de vedere ale AFDPR, așa cum le-am exprimat în desele întâlniri avute cu domnul Adnagi Slavoliub, dintre care le menționăm pe cele din Parlament, din 11.06.2019 și 25.06.2019, precum și pe cele de la sediul central al AFDPR, în 30.07.2019, 10.02.2020 și 03.03.2020. În plus, nu s-a dorit participarea AFDPR la dezbaterea proiectului legislativ în Comisiile parlamentare de specialitate, iar în momentul decisiv de dinaintea prezentării legii în plen, pentru votul final, atunci când Comisia pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaților a redactat raportul favorabil, dar cu amendamente, fiind invitați în Parlament, ne-am prezentat, dar am fost anunțați că „lucrările Comisiei au fost devansate cu mai bine de o oră”, astfel încât, fără niciun alt comentariu, prezenţa noastră nu a mai fost posibilă.
  • Tocmai faptul că, la elaborarea formei finale a Legii nr. 130/2020, nu s-a ținut cont de punctele noastre de vedere a dus la promulgarea unei legi inechitabile și interpretabile, asupra căreia a fost necesar să se revină (prin Legea nr. 232/2020, proiect la care nu am fost sub nicio formă consultați). Nici astăzi, legea la care ne referim nu are o formă unitară, fără echivoc, pentru a putea fi aplicată fără părtinire și fără nicio discriminare pe tot cuprinsul țării! Pentru a sublinia inechitatea, este bine să amintim doar faptul că urmașii-copii ai persoanelor decedate în luptele cu Securitatea, în răscoalele țărănești, în timpul detenției politice etc. primesc o indemnizație lunară de 500 de lei, în timp ce copiii-urmași ai altor categorii de beneficiari ai Decretului-Lege, dacă erau minori la data persecuției politice ori s-au născut în timpul acesteia, au dreptul la o indemnizație de 100% din cea cuvenită părinților, care poate ajunge, în funcție de situație, la sume mult mai mari. De asemenea, caracterul interpretabil al Legii nr. 130/2020 rezultă chiar din forma și fondul textului legislativ, prin exprimări echivoce, vizibile la o primă lectură chiar și de către o persoană neavizată.
  • Întrucât prevederile Legii nr. 130/2020 și ale Legii nr. 232/2020 au fost transpuse în totalitate în Decretul-Lege nr. 118/1990, care a fost actualizat și republicat în Monitorul Oficial al României nr. 1208 din 10 decembrie 2020, o parte importantă a acestui Decret-Lege a devenit la rândul său inechitabilă, interpretabilă și dificil de aplicat. Mai nou, constatăm că, prin interpretări arbitrare, atât de către Agențiile Județene pentru Plăți și Inspecție Socială – AJPIS/ Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București – APISMB (ale căror Comisii sunt mandatate să aplice legea în cazul copiilor), cât și de către Casa Națională / Casele Județene/ a Municipiului București de Pensii Publice – CNPP și structurile din subordine (mandatate să emită decizii privind plata efectivă a drepturilor cuvenite), se creează o discriminare și o inechitate între copiii celor care au suferit de pe urma persecuțiilor comuniste, fapt ce contravine principiilor și intențiilor AFDPR, care se declară solidară cu toți acești copii!
  • Mai mult, prin diverse metode, dar cu precădere prin constituirea de „grupuri private” pe anumite rețele de socializare, tot felul de persoane, care au abdicat de la orice principii etice, încearcă să-i dezbine pe copiii-urmași și să-i coopteze în tot felul de forme de asociere, fără coerență și fără conținut, contrar dorinței tuturor de consolidare a unei atitudini comune de condamnare a celor petrecute în regimul comunist, când am fost persecutați nu numai noi, părinții, ci și copiii noștri!
  • De aceea, AFDPR va face toate demersurile ca, prin corectarea legii, aceasta să vină cu adevărat în sprijinul tuturor copiilor-urmași, iar aceștia să fie alături de noi, cei care am suferit în timpul detenției politice, deportării, strămutării, prizonieratului etc., pentru a cinsti, onora și continua să aducă în fața opiniei publice, prin propriile trăiri și cunoștințe, memoria părinților lor.
  • Ca urmare, precizăm că orice formă de asociere (care, de fapt, înseamnă disocierea de tot ceea ce reprezintă AFDPR), orice încercare de dezbinare și de fărâmițare, de negare a realității potrivit căreia suferința noastră este și a copiilor noștri, contravine spiritului, principiilor și unității AFDPR, aducând un grav afront memoriei celor care și-au dat viața sau au pierdut tot ceea ce au avut în lupta contra comunismului.
  • Constatând încă o dată, cu tristețe și indignare, că există destule încercări de creare a unor asociații paralele, reamintim că niciodată scindarea nu a dus la nimic bun!

Tocmai de aceea, facem apel la continuitate și la unitate, pentru ca, sub egida AFDPR, crimele comunismului să fie cunoscute și de generațiile următoare, astfel încât aceste lucruri să nu se mai întâmple vreodată.

Doar împreună, suntem o forță care să reprezinte, la nivel național și internațional, ideea că suferința acestui popor, ca urmare a persecuțiilor regimului totalitar comunist din România, a fost evidențiată de cei mai demni, mai morali și mai curajoși dintre noi!

Având în vedere cele afirmate anterior, îi invităm pe toți copiii-urmași ai deținuților politici, deportați, prizonieri etc. să se înscrie fără rezerve în AFDPR, deoarece aceasta este asociația fondată de părinții lor! Copiii-urmași trebuie să fie alături de noi, pentru a perpetua memoria celor mai înalte repere morale ale României, exterminate în temnițele și lagărele comuniste, pentru singura vină de a-și fi iubit neamul, patria și credința strămoșească!

Preşedinte al AFDPR,

Octav BJOZA

Pentru a vizualiza comunicatul în formă scanată, click pe legătura de mai jos:

 Comunicat-AFDPR-178-03-06-2021-copii-urmași

Comments are closed.
Please click here for