ASOCIAŢIA  FOŞTILOR  DEŢINUŢI  POLITICI

 ŞI VICTIME ALE DICTATURII 

DIN  ROMÂNIA

A.F.D.P.R.

ASSOCIATION  DES  ANCIENS  DETENUS  POLITIQUES  DE  ROUMANIE

               FORMER  ROMANIAN  POLITICAL  PRISONERS  ASSOCIATION

             Str.Mântuleasa nr.10, 030554 Bucureşti, sector 3, ROMÂNIA, tel.fax.3172317

 

                                                                                                                                                     Nr.236/23.04.2018

 

C ă t r e

 

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

D-LUI MINISTRU EUGEN ORLANDO TEODOROVICI

 

 

Subsemnatul OCTAV BJOZA, Preşedinte al ASOCIAŢIEI FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI ŞI VICTIME ALE DICTATURII DIN ROMÂNIA (AFDPR) şi Subsecretar de Stat în GUVERNUL ROMÂNIEI cu problemele Luptătorilor din Rezistenţa Anticomunistă, rog respectuos să aveţi amabilitatea de a ne sprijini la obţinerea unui aviz favorabil, pentru amendarea D L nr.118/1990.

Anexăm prezentei:

• Expunerea de motive;
• Proiectul de Lege şi
• D L nr.118/1990, varianta din 23 septembrie 2009, pe care am operat.

 

Vom cere sprijinul întregii clase politice.

 

Precizez aici că foştii deţinuţi politici şi alte victime ale dictaturii, am constituit şi constituim încă, cea mai vitregită categorie socială. Noi suntem aceia cărora, în urmă cu 60-70 de ani, ni s-a luat totul şi pentru totdeauna: libertatea, sănătatea, tinereţea, agoniseala şi unora, vieţile.

Singura noastră vină, nu a fost decât aceea, de a ne fi iubit Neamul, Patria, Tricolorul, Regele şi  Credinţa strămoşească. Deşi au trecut 29 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, nu ne-am ales decât cu un penibil Decret Lege nr.118/1990, care are doar un caracter social şi viager.

Voit sau nu, s-a uitat că noi am fost şi suntem aceia care, atunci când trupele sovietice de ocupaţie erau încă în ţară, noi am luat atitudine, salvând astfel, demnitatea acestui neam.

Acum, la ceas de bilanţ, când aşteptăm cu toţii Centenarul Marii Uniri, clasa politică, lovită parcă de amnezie, a uitat că marii făuritori ai Unirii au murit lângă noi, în închisorile şi lagărele de exterminare din anii 1945-1964.

Din anul 1990, în naivitatea noastră, am sperat la o lege a lustraţiei, la o Cruce Comemorativă, care să ateste lupta şi suferinţa noastră, la o lege (vezi L 221/2009), care să ne permită să pretindem Statului Român daune morale şi materiale, declarată neconstituţională, la un Proiect de Lege  nr.244/2011, la o instituţie a Avocatului Poporului care să ne sprijine în demersurile noaste. Nimic nu a fost posibil.

Noi suntem cei care, cinci ani de zile am scos minereu de plumb din minele de la Nistru, Cavnic şi Baia Sprie. Tot cinci ani de zile, la Canalul Dunărea-Marea Neagră. Noi am ridicat Barajul de la Bicaz, Combinatele chimice de la Oneşti şi Borzeşti, am construit diguri de pământ în Balta Brăilei şi Delta Dunării, canale de irigaţii, am recoltat stuf, iarna cu picioarele în apa îngheţată.

Toate acestea au fost realizate sub teroare psihică şi fizică, bătăi, torturi, lanţuri, înfometare şi lipsirea de minime condiţii de igienă şi asistenţă medicală.

Noi am reprezentat lupta şi suferinţa acestui neam, lucruri pe care le-am făcut cunoscute, de nenumărate ori, întregii clase politice, dar totul a fost zadarnic.

Ştim să suferim în demnitate! Dar toate trebuie să aibă o limită!

 

Cu aleasă preţuire,

 

PREŞEDINTE AFDPR şi

SUBSECRETAR DE STAT,

 

OCTAV BJOZA