ASOCIAŢIA  FOŞTILOR  DEŢINUŢI  POLITICI  DIN  ROMÂNIA

A.F.D.P.R.

ASSOCIATION  DES  ANCIENS  DETENUS  POLITIQUES  DE  ROUMANIE

               FORMER  ROMANIAN  POLITICAL  PRISONERS  ASSOCIATION

            Str. Mântuleasa nr.10, cod 030554, Bucureşti, sector 3, ROMÂNIA,       tel.fax.3172317

 

 

 

MANIFEST

 

al bunului simţ împotriva inerţiei şi inepţiei

 de sorginte comunistă

adresat clasei politice postdecembriste

 

 

–         Ştiaţi că după terminarea celui de al II-lea Război Mondial, românii nu au acceptat comunizarea, opunând rezistenţă sub diverse forme, pornind de la cea cu cuvântul rostit sau scris şi până la a pune mâna pe arme şi a lua drumul munţilor?

 

–         Ştiaţi că tot ce a avut acest popor mai sfânt, mai drept, mai moral, mai bine pregătit profesional, adică elitele neamului românesc, au fost asasinate sau arestate, judecate, condamnate la moarte sau la ani grei de temniţă şi lagăre de exterminare?

 

–         Ştiaţi că românii care au luat atitudine au făcut-o din dragoste de popor, de patrie şi tricolor, considerând că nici jertfa supremă nu înseamnă prea mult, atunci când este vorba de salvarea demnităţii acestui neam?

 

–         Ştiaţi că în România anilor 1944-1964 (şi chiar până în 1989), atât numeric dar şi ca bestialitate s-au petrecut cele mai cumplite orori din lumea comunistă europeană?

 

–         Ştiaţi că în temniţa de la Piteşti a fost trimisă studenţimea română spre a fi reeducată prin tortură, bătăi, înfometare şi umilinţe greu de imaginat într-o lume normală?

 

–         Ştiaţi că în temniţa de la Piteşti, înainte de decembrie 1989, partea cea mai interesantă devenise depozitul unui aprozar, iar după, proprietate privată, în loc să devină muzeu de interes şi patrimoniu naţional?

 

–         Ştiaţi că nici unul din zecile de lagăre ale morţii de pe traseul Canalului Dunărea-Marea Neagră, Balta Brăilei sau Delta Dunării nu a rămas în picioare spre a deveni muzeu şi mărturie peste timp a crimelor comunismului pe aceste meleaguri?

 

–         Ştiaţi că cea mai înfiorătoare şi tenebroasă temniţă din lumea comunistă europeană, a fost Fortul 13 Jilava, situat la cota – 17 sub pământ, pe care autorităţile în cei 24 de ani care au trecut îl puteau transforma în muzeu sau măcar într-un obiectiv vizitabil, făcându-se minime lucrări de investiţii?

 

–         Ştiaţi că România a avut închisoare pentru deţinuţi politici minori (elevi de la 9 la 18 anişori) la Târgşor?

 

–         Ştiaţi că România a avut închisori pentru femei condamnate politic la Mislea şi Miercurea Ciuc?

 

–          Ştiaţi că în ţările vecine astfel de obiective au devenit de interes naţional, fiind demult introduse în  circuitele turistice?

 

–         Ştiaţi că foştii deţinuţi politici erau expuşi exterminării prin munci silnice fiind înfometaţi, torturaţi, bătuţi, înlănţuiţi şi lipsiţi de minime condiţii de igienă şi asistenţă medicală?

 

–         Ştiaţi că zeci de mii dintre noi au murit fiind azvârliţi mişeleşte în miez de noapte, în  gropi comune în pielea goală?

 

–         Ştiaţi că noi am muncit 5 ani în minele de plumb de la Nistru, Cavnic şi Baia Sprie, 4 ani la Canalul Dunărea-Marea Neagră, apoi la barajul de la Bicaz, la combinatele chimice de la Oneşti, Borzeşti şi Săvineşti, la stadionul din Constanţa, la diguri de pământ în Balta Brăilei, la canale de irigaţii, la recoltat stuf în Delta Dunării, în agricultură la orezării şi multe altele?

 

–         Ştiaţi că într-o singură noapte, cea de 18 iunie 1951, în ziua a doua de Rusalii, 44.000 de români, sârbi şi şvabi din Banat, cu copii şi ce puteau duce în mâini, au fost deportaţi şi abandonaţi sub cerul liber al Bărăganului?

 

–         Ştiaţi că un an, chiar doi, au locuit în bordeie sub pământ, fiind lipsiţi de minime condiţii de existenţă?

 

–         Ştiaţi că numărul deţinuţilor politici şi al deportaţilor a fost de ordinul a sute de mii, al morţilor de zeci de mii şi al celor rămaşi acasă, dar care au suferit, a fost de peste două milioane?

 

–         Ştiaţi că suferinţa noastră a continuat toată viaţa fiind marginalizaţi şi urmăriţi prin diabolice reţele de informatori ai Securităţii?

 

–         Ştiaţi că după o suferinţă de o viaţă, aceste ultime repere morale ale României au ajuns bătaia de joc a tuturor instituţiilor statului?

 

–         Ştiaţi că după ce Statul Român ne-a luat pentru totdeauna libertatea, sănătatea, tinereţea, agoniseala şi multora, vieţile, în primăvara lui 1990 a dat un Decret Lege nr.118, aşa zis reparatoriu, cu caracter social şi viager, care a reprezentat şi reprezintă doar firmituri azvârlite de la masa bogaţilor deveniţi sau în devenire ?

 

–         Ştiaţi că cei care ne-au trimis la moarte au beneficiat şi beneficiază în continuare de decoraţiile şi distincţiile obţinute în lupta cu noi, precum şi de pensii „nesimţite”de la două la cinci ori mai mari decât ale noastre?

 

–         Ştiaţi că nici un deţinut politic nu a fost decorat de Preşedintele României?

 

–         Ştiaţi că certificatele de luptători anticomunişti acordate foştilor deţinuţi politici şi deportaţi au fost semnate de nişte persoane anonime, în timp ce ale revoluţionarilor au fost semnate de Preşedintele ţării?

 

–         Ştiaţi că nici după 24 de ani în Capitala României nu există un muzeu al crimelor comunismului?

 

–         Ştiaţi că nici după 24 de ani, în Capitala României nu există un monument care să vorbească generaţiei de azi şi celor care vor veni despre lupta şi suferinţa noastră?

 

–         Ştiaţi că am cerut în scris Preşedintelui României, d-l Traian Băsescu, să fim primiţi într-o scurtă audienţă, de 6 ori într-un interval de 3 ani, fără a fi primiţi?

 

–         Ştiaţi că este vorba despre acelaşi preşedinte care a condamnat comunismul ca fiind un regim ilegitim şi criminal?

 

–         Ştiaţi că în ultimele 5 luni am cerut în scris de 4 ori Primului Ministru  d-l Victor Ponta să fim primiţi într-o scurtă audienţă pe care n-am obţinut-o?

 

–         Ştiaţi că pentru noi, foştii deţinuţi politici şi deportaţi, în ultimii aproape 70 de ani nu a existat dreptate, simţindu-ne acum condamnaţi pentru a doua oară de către Justiţia română?

 

–         Ştiaţi că Legea nr.221/2009 care permitea foştilor deţinuţi politici să pretindă Statului Român, despăgubiri morale şi materiale a fost declarată de către Curtea Constituţională, ca fiind neconstituţională?

 

–         Ştiaţi că în timp ce Justiţia ne vorbeşte despre echitate, proporţionalitate, rezonabilitate, a declarat recurs în interesul legii prin procurorul general d-na Codruţa Kovesi, în sensul de a nu mai primi ceea ce Statul ne-a luat?

 

–         Ştiaţi că de mai bine de 3 ani, în Parlamentul României, la Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor, zace un proiect de lege  PLx nr.244/2011, care se vrea a fi constituţional şi care să acorde foştilor deţinuţi politici despăgubiri morale şi materiale?

 

–         Ştiaţi că această comisie juridică aşteaptă, de mai multe luni, punctele de vedere ale Ministerelor Justiţiei, Finanţelor şi Muncii, pe care, de altfel, le-a mai primit o dată, în urmă cu mai bine de un an şi jumătate?

 

–         Ştiaţi că în acest interval de 3 ani au murit 10.000 dintre cei care ar fi trebuit să beneficieze de pe urma acestei noi legi?

 

–         Ştiaţi că rata lunară a mortalităţii beneficiarilor D L 118/1990 a ajuns la cifra de 350?

 

–         Ştiaţi că Statul Român, nimeni altul decât cel care ne-a luat sănătatea, ne obligă acum să ne plătim parţial medicamentele, analizele, spitalizările şi oprindu-ne în acelaşi timp, din micile noastre pensii, CAS-ul de 5,5%?

 

–         Ştiaţi că în timp ce beneficiarii Legii nr.341/2004, aceea a revoluţionarilor, au un Secretariat de stat format din 40 de persoane, cu Secretar de stat, maşini, şoferi şi cheltuieli lunare de peste 200.000 lei, noi nu avem nici măcar un singur reprezentant în Guvern sau Parlament?

 

–         Ştiaţi că indemnizaţia medie lunară aflată în plată (10.187 persoane în luna decembrie 2013) a unui revoluţionar, este de 1.525 lei, în timp ce a unui fost deţinut politic sau deportat este de 442 lei, adică de 3,5 ori mai mică? Multe dintre ele având valori cuprinse între 3.000 şi 5.000 lei pe lună. Iată dreptatea, rezonabilitatea, echitatea şi proporţionalitatea de care ne vorbeşte în toate ocaziile, Justiţia română.

 

–         Ştiaţi că toate cele prezentate mai sus demonstrează ignoranţa, amnezia, sfidarea şi umilirea noastră de către aceiaşi care ne-au trimis la moarte sau de către copiii lor?

 

 

   Preşedinte AFDPR

Ing.Octav Bjoza

22 ianuarie 2014