SOLIDARITATE
Foştii deţinuţi politici şi alte victime ale dictaturii comuniste, suntem şi vom rămâne alături de tine, OANA STĂNCIULESCU. Eşti fiica noastră adoptivă pentru că, în activitatea ta jurnalistică, ai dat dovadă de verticalitate, echidistanţă şi moralitate, respectându-ţi întrutotul colegii de breaslă.
Fii tu însuţi în continuare! Nu te undui după cum ţi se cere, ci rămâi demnă, după cum ai fost dintotdeauna.
În calitatea mea de Preşedinte al AFDPR, subliniez pentru a nu ştiu câta oară, că, atât de acasă cât şi din temniţele şi lagărele de exterminare comuniste, am fost educat în spiritul dragostei, al iubirii celui de aproape, al iertării, dar fără a te apleca.
Atât eu, cât şi cei pe care îi reprezint nu acceptăm extremisme, fie ele de dreapta sau de stânga. Nu acceptăm xenofobia şi nici antisemitismul.
Nu suntem dintre aceia care spunem una şi facem alta! Dar nici nu putem tolera tupeul unora, care după ce au lins prin toate locurile nevăzute nici de soare, îşi permit să ne dea lecţii în ale democraţiei autentice.
Vigilenţa exacerbată ne aminteşte de anii 40-50, când demascările, înfierările proletare erau la modă şi la tot pasul erau reacţionari, sabotori şi duşmani ai poporului.
Să fi uitat cu toţii că, cei ce acuzau, constituiau pleava societăţii româneşti?
Nu vom accepta niciodată crimele, deşi noi am avut parte de ele!
Nu vom accepta niciodată fărâmiţarea rezistenţei anticomuniste, pe criterii politice, etnice sau de culte!
Nu vom accepta falsificarea istoriei recente a României, prin diminuarea rezistenţei anticomuniste!
Nu putem acuza în bloc, membri ai mişcării legionare, atâta timp cât nu au comis crime, după cum nu acuzăm în bloc, nici membrii partidului comunist – ilegitim şi criminal.
Cât vom mai tolera ca fiind corecte sentinţele „imbecile” date de tribunalele poporului?
Ce va mai rămâne din această ţară fără mari militari, mari scriitori, mari filozofi sau mari duhovnici?
Mai amintesc aici că, cei care au dat jos de pe pereţi pe mai marii partidului comunist, au fost condamnaţi la moarte şi executaţi.
Unde eraţi fraţilor, la începutul anilor 1990, când în Parlamentul României erau şi criminali din partidul comunist? Vă lovise amnezia?!
Dacă dorim cu adevărat, reconciliere naţională, puneţi-vă mai întâi, cenuşă în cap!
Hai să căutăm ceea ce ne uneşte şi nu ceea ce ne dezbină, până nu este prea târziu!
Chiar nu realizăm pericolul în care se află ţara? Criza morală fără precedent, dezastrul economic şi demografic?
Chiar nu realizăm că hoţia, corupţia şi minciuna au ajuns la rangul de politică de stat?!
Aflăm cu stupoare deschiderea muzeului „Casa Ceauşeştilor”, că despre muzeul crimelor comunismului, mai putem aştepta!
Asta însemnăm noi pentru clasa politică, adică noi, aceia care ne-am jertfit vieţile întru salvarea demnităţii acestui neam.
OANA, îţi mulţumim că trăieşti, gândeşti şi te exprimi la fel ca noi!
Rămâi cum ai fost, rămâi cum eşti.
PREŞEDINTE AFDPR,
OCTAV BJOZA
21 martie 2016
Comments are closed.