Către,
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAȚILOR
COMISIA JURIDICĂ, DE DISCIPLINĂ ȘI IMUNITĂȚI
Domnule Președinte,
Referitor la PL – x 634/2010 și la PL – x 647/2010, menționăm următoarele:
– Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 396 din 11 iunie 2009 reglementează posibilitatea de înlăturare, chiar și parțială, a efectelor unor grave abuzuri petrecute în România în timpul regimului comunist, instaurat începând cu data de 6 martie 1945. Acest regim totalitar s-a evidențiat nu numai prin interzicerea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români, dar și prin abuzuri și crime, concretizate în arestări abuzive, practicarea violenței fizice și psihice asupra cetățenilor, condamnări pronunțate la comandă politică sau, mai grav, privare de libertate pentru perioade îndelungate (până la 10 ani) în baza unei simple decizii administrative, internări în colonii de muncă, deportări și strămutări în masă ale populației ș.a. Aceste măsuri erau însoțite de confiscări abuzive de bunuri (locuințe, terenuri, utilaje agricole, obiecte casnice etc.).
– În conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2009, persoanele interesate pot sesiza instanța de judecată cu o acțiune în constatarea caracterului politic al condamnării, respectiv al măsurii administrative, imprescriptibilă, precum și cu acțiune în despăgubiri, morale și materiale, prescriptibilă în termen de 3 ani, întemeiată pe art. 5 din Lege.
– Art. 5 alin. (1) lit. a) a fost modificat prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1354/2010, a constatat că dispoziţiile art. I pct. 1 și ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituţionale.
– Decizia nr. 1358 din 21.10.2010 a Curții Constituționale, publicată la data de 15 noiembrie 2010, constată că dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 sunt neconstituționale. În motivarea constatării neconstituționalității dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a), menționate mai sus, Curtea Constituțională reține: necesitatea reglementării legislative unitare, pentru evitarea paralelismelor, despăgubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunistă trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu gravitatea și suferințele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative.
– În tradiția dreptului român a existat practica acordării de daune morale prin despăgubiri bănești, având ca fundament prejudicii cauzate prin atingeri aduse onoarei, cinstei și demnității, suprimarea vieții celor apropiați, leziunile psihice cauzate prin atingeri aduse integrității corporale etc. (art. 92 alin. 2 din Codul penal din 1936, art. 6 alin. 1 din Codul de procedură penală de la 1936). În perioada 1952-1989, repararea bănească a daunelor morale a fost interzisă printr-o Decizie de îndrumare a Tribunalului Suprem, dictată de conjunctura politică, în motivarea deciziei susținându-se că „repararea daunelor morale are la bază ideea burgheză a transformării în bani a suferințelor morale, ceea ce ar constitui o abatere de la principiile fundamentale ale dreptului socialist, potrivit cărora munca trebuie să stea la baza oricărei înavuțiri”. Începând cu anul 1990 s-a revenit la practica reparării bănești a daunelor morale, care a fost permanentizată după ratificarea de către statul român, în anul 1994, a Convenției Europene a Drepturilor Omului, când jurisprudența CEDO în materia reparațiilor morale a devenit izvor de drept, instanțele naționale întemeindu-și, de cele mai multe ori, considerentele hotărârii pe decizii ale CEDO.
– Rezoluțiile Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1096/1996 și nr. 1481/2006 au recomandat că, având în vedere încălcarea drepturilor omului de către regimul comunist, este necesar ca persoanele nevinovate care au fost persecutate pentru fapte care ar fi considerate legale într-o societate democratică, să fie reabilitate, să le fie restituite proprietățile confiscate sau să primească compensații, dacă acest lucru nu mai este posibil și să poată primi compensații pentru daunele morale suferite. Totodată, acestea prevăd expres faptul că măsurile care trebuie luate în vederea reabilitării victimelor justiției totalitare comuniste trebuie să stabilească reparații care nu vor fi mai mici decât ale celor condamnați pe nedrept pentru comiterea de crime.
Din considerentele prezentate mai sus, formulăm următoarele:
AMENDAMENTE
|
Nr. crt. |
Legea nr. 221/ 2 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 | Modificări aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010
|
Text propus în PL – x 647/2010 |
Text propus de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc și de Asociația Foștilor Deținuți Politici din România |
| 1. | Art. 5.(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: | Art. 5.(1)Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a suferit din cauza aplicării unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: | Art. 5. (1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau copiii, pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor reparații pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare sau prin măsura administrativă, dar nu mai mult de echivalentul în lei a 350.000 de euro. | |
| 2. | a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ţine seama şi de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare; | a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea; | a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, constând într-o sumă egală cu echivalentul sumei de 200 euro pe fiecare zi de condamnare cu caracter politic sau de suportare a măsurii administrative cu caracter politic, iar cu privire la efectele acestei măsuri despăgubirea urmează a fi apreciată de instanța de judecată, corespunzător probațiunii administrate. | |
| 3. | (1^1) La stabilirea cuantumului despăgubirilor prevăzute la alin. (1), instanţa judecătorească va lua în considerare, fără a se limita la acestea, durata pedepsei privative de libertate, perioada de timp scursă de la condamnare şi consecinţele negative produse în plan fizic, psihic şi social, precum şi măsurile reparatorii deja acordate în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare. | (1^1) La stabilirea întinderii reparației prevăzute la alin. (1) se va ține seama de durata privării de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, de consecințele produse asupra persoanei și asupra familiei sale, de condițiile de detenție, de importanța valorilor lezate, de vârsta persoanei și de consecințele asupra carierei, a relațiilor sociale și personale. | ||
| 4. | b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare; | b) acordarea de despăgubiri sau compensații în bani, reprezentând echivalentul valorii bunurilor preluate abuziv ori confiscate prin hotărâre de condamnare, valoare stabilită în raport cu rata inflației pe economie la momentul despăgubirii conform prezentei legi, precum și pentru bunurile deposedate abuziv ca efect al măsurii administrative până la data de 22 decembrie 1989, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 republicată, cu modificările şi completările ulterioare sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare. | (1^2) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:a) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare;
|
|
Comments are closed.