Mişcările studenţeşti anticomuniste din centrul universitar Timişoara 30 – 31 octombrie 1956

 

CONTEXTUL ISTORIC : Mişcarile studenţeşti anticomuniste din Timişoara s-au declanşat şi s-au desfasurat în timpul şi în contextul creat de Revoluţia anticomunista din Ungaria.

CONTEXTUL SOCIO-POLITIC ŞI OBIECTIVELE MIŞCÅRII: La sfarsitul războiului, România, ca şi celelalte ţări din centrul şi estul Europei, au fost lasate pradă Uniunii Sovietice, care instalează la putere regimuri de tip comunisto-bolşevic. În foarte scurt timp au fost distruse instituţiile democratice ale Statului, au fost arestaţi şi decimaţi reprezentanţii vieţii politice şi spiritualitatii româneşti. Ţara trăieşte sub teroare şi crimă, sărăcie şi disperare.

În acest context mişcarea studenteasca îşi fixează ca principale obiective:

1.  Solidaritatea cu tineretul universitar maghiar, promotor al Revoluţiei din Ungaria;

2.  Condamnarea sistemului comunist din România vinovat de:

. complicitate la subjugarea ţării de cätre URSS ;

. guvernare prin teroare şi crimă;

. anularea drepturilor fundamentale ale omului;

.dezastrul economic şi social;

. degradarea învăţământului românesc şi a întregului sistem educaţional.

3.  Coagularea tuturor manifestărilor de condamnare a regimului comunist din ţara

noastrã intr-o mişcare mai largă, având în centru studenţimea timişoreană.

 

MOMENTELE PRINCIPALE ALE MISCARII

 

1.  PERIOADA 23-26 OCTOMBRIE 1956

. urmărirea evoluţiei Revoluţiei din Ungaria, perceperea stării de spirit a populaţiei şi receptarea mesajului acesteia privind implicarea studenţimii intr-o acţiune similară celei din Ungaria

 

2.    27 OCTOMBRIE 1956

.boicotarea şedinţelor pe grupe de studenţi, în cadrul cărora reprezentanţii puterii, prelucrãnd Circulara 22 a CC a PMR, au prezentat intr-o lumină falsă evenimentele din Ungaria, scoţând în evidenţă teama puterii privind o eventuală extindere a acestora şi în ţara noastră. Studenţii condamnă încercarea puterii de a manipula populaţia, apar primele condamnãri ale regimului comunist exprimate public şi se lansează ideea organizării unei mari adunări studenţeşti pentru clarificarea adevărului privind situaţia din Ungaria şi a motivelor reale ale declanşării revoluţiei, motive ce se regăseau şi în societatea românească.

 

3.   28-29 OCTOMBRIE 1956

.se constituie grupul de iniţiativă pentru organizarea şi coordonarea unor acţiuni menite a da semnalul luptei împotriva regimului comunist, la care să se poată alătura şi alte categorii ale populaţiei din Timişoara. Grupul este format din studenţi din anii terminali ai Facultăţii de Mecanică, printre care se evidenţiază următorii: BAGHIU AUREL, MUŢIU CAIUS, STANCA TEODOR, BART FREDERICH, DROBNY HEINRICH, RUSU VALENTIN, NAGY LADISLAU s.a. Grupul de iniţiativă stabileşte ca în debutul acţiunilor sa se organizeze în ziua de 30 octombrie, ora 14, la Facultatea de Mecanică o mare adunare cu studenţii din întreg centrul universitar la care să fie invitaţi rectorii institutelor de învăţământ din Timişoara şi reprezentanţi ai puterii centrale, prezenţi la Timişoara pentru supravegherea stării de spirit din zonă, pentru un dialog cu studenţii. Pentru zilele următoare, în funcţie de reacţia puterii, se prevedeau şi alte forme de luptă, cea mai previzibilă fiind o demonstaţie de stradă.

 

  4. 30 OCTOMBRIE 1956:

  . În dimineaţa zilei, începând cu ora 9, grupul de iniţiativă, prin oameni de legătură, mobilizează studenţii pentru adunarea studenteasca de la Facultatea de Mecanică cu începere de la ora 14

.   Este invitat la această adunare rectorul Institutului Politehnic, decanii facultăţilor şi ministru adjunct al invăţământului, prezent la Timişoara.

.    Se pergăteşte “Memoriul” din partea studenţilor, care va cuprinde principalele probleme şi revendicări care se presupun a fi formulate de către studenţi.

Se încearcă oprirea adunării de către conducerea Politehnicii în baza hotărârii puterii de a interzice orice adunare publică, fie ea şi cu caracter cultural sau sportiv. Incercarea eşuează, adunarea studenteasca fiind considerată,ulterior, ca ilegală.

La ora 14 în amfiteatrul Facultăţii de Mecanică începe adunarea studenteasca. Din toate colţurile Timişoarei, sute de studenţi vin la această adunare încât, în scurt timp, amfiteatrul devine neîncăpător. Întreaga asistenţă se deplasează la cantina studenţeascã din apropiere. În mai puţin de o oră în sală se adună cca. 2 000 de studenţi, profesori, cetăţeni dornici de a vedea ce se întâmplă acolo.

La întâlnirea cu studenţii se prezintă rectorul Politehnicii, Alexandru Rogojan, ministrul

adjunct al Învăţământului, Coriolan Drăgulescu, alţi reprezentanţi ai conducerii facultăţilor şi ai puterii politice locale. In timpul dezbaterilor apar trimişii CC ai PMR, Petre Lupu şi Ilie Verdeţ.

.  Între orele 14 şi 18, în cadrul adunării, reprezentanţii puterii politice sunt supuşi unui adevãrat tir de acuze din partea sudenţilor privind dezastrul economic şi social în care a fost aruncată România de către regimul comunist, de către “stãpânii“ de la Moscova.

Sub avalanşa de întrebări şi acuze, reprezentantul CC al PMR promite studenţilor că cererile lor vor fi aduse la cunoştinţa Comitetului Central, cerând un răgaz de trei zile pentru a formula răspunsurile acestuia, care vor fi rediscutate intr-o adunare organizată în acelaşi loc şi în aceeaşi componenţă. Totodată, promite studenţilor că nimeni nu va avea de suferit pentru problemele discutate.

Dupã părăsirea sălii de către autorităţi, studenţii au continuat dezbaterile citindu-se “Memoriul” pregătit anterior, care a fost aprobat şi completat de către cei prezenţi.

S-a format un Comitet Studenţesc, format din câte un reprezentant de la fiecare facultate. A doua zi acesta urma sã prezinte “Memoriul” autorităţilor locale şi presei, pentru publicare şi eventual, transmiterea acestuia agenţiilor de presă internaţionale.

. S-a adoptat hotărârea ca în cazul în care se vor opera arestări, studenţii să declanşeze greva şi să manifesteze pentru eliberarea celor arestaţi.

. În jurul orei 20 adunarea s~a încheiat fixându-se, conform hotărârii anterioare, o nouă întâlnire în data de 2 noiembrie 1956

. In timpul adunarii principalele sloganuri au fost; “AFARA RUŞII DlN TARA!” , “CE CAUTA RUSII LA URANIUL ŞI PETROLUL NOSTRU?”,”VREM ADEVARUL! NE-AM SATURAT DE MINCIUNI”,” VREM LIBERTATE! NE-AM SATURAT DE ROBIE”,” UNDE SUNT LIBERTAŢILE PREVAZUTE ÎN CONSTITUŢIET?”.

. În acelaşi timp cu desfăşurarea şedinţei s-au desfăşurat şi pregătirile organelor de represiune. Trupele de securitate , poliţie şi armată au înconjurat întreaga zonă.

. La ora 21 s~a trecuî la represalii. Studenţii din căminul de lângă Facultatea de Mecanică au fost  readuşi cu forţa in sala cantinei. Au fost arestati pe loc un numar de şase studenţí (cei care au luat, printre primii, cuvântul la adunare) şi au fost depuşi la Securitate, restul celor prezenţi au fost urcati în camioane şi transportaţi sub escorta armatei în localitatea Becicherecul Mic (la cca. 18 km de Timişoara) într-o tabără militară.

 

5.    31 OCTOMBRIE 1956:

. Are loc o demonstratie de stradă în sprijnul celor arestaţi în noaptea anterioară. Coloana de demonstranţi (800 – l 000 participanţi) formată din studenţi care din diverse motive nu au fost prezenţi la adunarea din ziua anterioară (cei mai mulţi aparţinând Institutului Agronomic) pornesc de la Institutul Agronomie spre centru oraşului cerând eliberarea celor arestaţi. În faţa Catedralei coloana a fost înconjurată de trupe de intervenţie militare şi de securitate. S-au tras focuri de avertisment. Studenţii au fost îmbarcati în camioane şi transportati în aceaşi localitate, Becicherecul Mic.

. Au loc altercaţii între studentele de la căminul din apropierea Catedralei şi soldaţii care le-au sechestrat în cămin, mai ales în momentul în care coloana de demonstranţi a ajuns în preajma acestui cămin. Studentele au aruncat cu tot felul de obiecte în soldaţi şi au strigat sloganuri anticomuniste, cerând eliberarea colegilor arestaţi.

.   Studenţii de la Medicină refuză să dialogheze cu reprezentanţii oficialităţilor, declară greva foamei şi se baricadează în cămin.

.   Începând din noaptea de 30 spre 31 octombrie sunt evacuate şi alte cămine studenţeşti cu destinaţia Becicherecu Mic, iar studentele sunt duse în cazarma grănicerilor de pe Calea Lipovei.

.   Întregul oraş este într-o adevărată blocadã. Pe străzile oraşului patruleazã tancuri şi care blindate. Facultăţile sunt închise şi înconjurate de armată, la fel şi căminele studenţeşti. Începe peste tot vânătoarea studenţilor, pe străzi, în autogări, în gări.

Pe lângă Comitetul Regional PMR se constituie un comandament político-militar format din: primul secretar al Regiunii – Martin Isac, şeful Securităţii Banat- colonelul Vasile Negrea, generalul Marcu Stan – comandantul trupelor de grãniceri, generalul Marin Dragnea- şeful garnizoanei militare, alţi activişti de paitid şi comandanţi militari. Este de reţinut participarea in acest comandament a înalţilor demnitari comunişti: Alexandru Moghioroşi, Ilie Verdeţ şi Ion Cârcei. Rolul comandamentului era de a lua măsuri drastice de reprimare a mişcărilor studenţeşti.

 

6.      PERIOADA 1 – 4 NOIEMBRIE 1956:

.    În ziua de 1 noiembrie se forţează evacuarea studenţilor din căminul Institutului de Medicină, baricadaţi din ziua anterioară. Se intervine în forţă. Se trag focuri de armă în zidurile clădirii. ln final şi aceşti studenţi sunt evacuaţi şi transportaţi în aceeaşi tabără militară de la Becicherecu Mic.

.    În perioada 31oct. – 4 noiembrie 1956 în tabăra de la Becicherecu Mic sunt depuşi cca. 2.000 de studenţi. Dintre aceştia 800 -900 sunt supuşi unor anchete şi operaţiuni de triere pentru depistarea celor care au luat cuvântul la adunare sau au avut un anume rol în organizarea acţiunilor studenţeşti şi a demonstratiei de stradă. A fost reţinut un nou lot de 24 de studenţi care au fost depuşi la securitate.

.  Se fac pregătiri pentru reluarea studiilor, condiţia obligatorie pentru a fi admişi în facultate fiind semnarea unor declaraţii de desolidarizare cu organizatorii demonstranţiilor Semnarea se face cu dificultate. Unii studenţi refuză.

.   În ziua de 4 noiembrie prin invadarea Ungariei de trupele sovietice Revoluţia este inecata în sânge. O nouã speranţă a ţărilor subjugate Uniunii Sovietice se nãruie

 

URMARI ŞI REPRESALII ÎN STIL COMUNIST

. Studenţii arestaţi şi depuşi la Securitate sunt anchetati în regim de urgenţă şi trimişi în judecată în douã loturi:

-primul lot compus din şapte studenţi şi un asistent universitar a fost judecat în zilele de 15- 16 nov. 1956;

-al doilea lot format din 20 de studenti a fost judecat in zilele de 12-13 dec. 1956.

Cuantumul  de pedepse a fost intre 6 luni si 8 ani Cu opt ani de inchisoare au fost pedepsiti cei trei principali organizatori: MUŢIU CAIUS, STANCA TEODOR şl BAGHlU AUREL.

. Un mare număr de studenţi au fost exmatriculaţi. Din păcate numărul exact al acestora nu este cunoscurt. Exmatriculările au continuat şi în anul următor şi chiar şi în 1958. Numărul celor sancţionaţi este de aproximativ 250

. În institutele de învăţământ superior s-a instalat, pentru o lungă perioadă de timp, un adevărat regim de teroare. Multe cadre didactice, făcute vinovate de comportamentul studenţilor, au fost sancţionate şi chiar eliminate din învăţământul superior.

 

 

Presedinte AFDPR – Filiala Timis

Teodor STANCA


Comments are closed.
Please click here for