SCRISOARE DESCHISA

Domnului Presedinte al Romaniei,
Domnului Prim-Ministru al Romaniei

 

“Tin sa-mi exprim pretuirea fata de curajul patriotic si demnitatea tuturor supravietuitorilor din inchisorile comuniste, care sunt ultimii martori directi ai tragediei noastre ca natiune”. Am citat din Declaratia oficiala de condamnare a comunismului, citita de dvs. domnule Presedinte, la data de 18 decembrie 2006, in fata camerelor reunite ale Parlamentului. A fost ziua pe care noi, fostii detinuti politic supravietuitori, am asteptat-o, am apreciat-o ca pe un act normal si necesar vindecarii morale a tarii, un act in care   am investit  sperante, dar din care au ramas  numai declaratiile, pentru ca nimic din ce ati sustinut sau recomandat atunci, nu s-a infaptuit. Ba din contra, asistam la incalcari grave ale legilor care ne privesc in mod direct(DL 118/1990, Legea 221/2009). Si daca noi, ultimii supravietuitori “ai tragediei nostre ca natiune”,  ne-am pastrat demninitatea, pretuirea dvs. fata de noi s-a dovedit a fi fost numai declarativa. Altfel, nu ar fi fost posibil sa ne ignorati atat de mult pe noi, cei pentru care v-ati declarat pretuirea, incat sa refuzati  repetatele noastre solicitari de a fi primita in audienta o delegatie a Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania. Ignorare si refuz practicate la indigo si de  primul-ministru al tarii, dl. Emil Boc.

“Lectia trecutului ne dovedeste ca orice regim care-si umileste cetatenii nu poate dura si nu merita sa existe”.  Tot din Declaratie am citat, dar trebuie sa facem precizarea ca prin atitudinea adoptata fata de noi, nu pe noi ne-ati umilit, pentru ca noi nu mai putem fi umiliti.

Pe aceasta cale, va amintim dle. Presedinte  si dle. Prim-Ministru, ca aveati obligatia sa ne primiti si sa ne dati cateva minute din timpul dvs. care este si al nostru, ca cetateni ai acestei tari si ca “martori directi ai tragediei nostre ca natiune”. Noi nu va suntem obligati si nu va datoram nimic. In schimb dvs. si dl. Prim-Ministru,  in calitatile pe care le aveti, de demnitari vremelnici ai acestei tari, aveti  obligatii fata de noi, de tara si de istorie. Aveati si aveti obligatia  sa ne acordati respectul ce ni se cuvine si nu doar sa va  declarati pretuirea  la anumite ocazii .

Nu am vrut sa ne primiti  sa va cerem mila sau favoruri. Este sub demnitatea si taria inaltatoare a suferintelor noastre. Ca  supravietuitori ai infernului comunist, voiam  sa va amintim  de obligatiile pe care le aveti fata de noi si de trecutul tarii. Veneam sa va reamintim ca declaratiile facute trebuiesc si asumate si respectate. Ca asumarea si respectul pentru cuvantul dat fac parte din respectul pentru institutiile pe care le reprezentati si al dvs. ca oameni. Si cuvantul nu ni l-ati dat noua, ci tarii. Voiam sa va cerem sa impuneti respectarea legilor care sunt calcate in picioare. Veneam sa va reamintim ca “O democratie fara memorie este una in grea suferinta. Nu trebuie sa uitam, pentru a putea sa evitam erorile trecutului”. Si dvs. ca si predecesorii dvs. ati uitat ce ati declarat, altfel nu ar fi fost posibile avansari in grad ale tortionarilor, rezervisti sau nu sau decorari ale lor si ale celor din nomenclatura comunista. Cati fosti detinuti politici au primit vreo decoratie sau vreo distinctie in tara asta? Niciunul.

Noi suntem, ca vreti sau nu vreti, martorii vii ai ororilor trecutului si memoria morala a tarii si daca nu ne-ati fi ignorat si daca din respect pentru trecutul nostru si pentru responsabilitatile dumneavoastra,  ne-ati fi consultat, asemenea acte grave nu ar fi fost posibile.

Este rusinos si degradant, nu pentru noi, ci pentru toti presedintii si toate guvernele postdecembriste ca au ignorat si au refuzat sa ridice cel putin un semn de aducere aminte si de inchinare  in memoria celor care au avut curajul sa se opuna comunismului. Tot noi am ridicat monumente, cu fortele noastre si tot cu fortele noastre le intretinem, spre rusinea celor care au refuzat sa acorde atentia cuvenita trecutului, de parca lupta si jertfa noastra si a sutelor de mii care nu mai sunt, a fost in numele nostru si pentru noi, nu pentru salvarea credintei, a demnitatii si a libertatii neamului nostru. Sutele de mii de morti in lupta cu comunismul, nu sunt numai ai nostri, supravietuitorii. Ei sunt si vor fi ai tarii, indiferent de vrerea si atitudinea celor care vremelnic se afla la carma ei.  Am cerut sa ne primiti, spe

Comments are closed.
Please click here for